Capitolul VI

Mintea mea incepea sa se imparta in tot mai multe parti. Trebuia sa fiu atent in atatea directii si sa imi schimb modul de abordare la fiecare dintre ele. Aveau personalitati si firi diferite, iar eu stiam sa le abordez diferit, oferind senzatia ca doar acea persoana cu care eram in acel moment era importanta. Incepeam sa controlez situatiile de la inceput pana la sfarsit. Instinctul dominant din mine isi facea aparitia. Imi placea sa fiu eu cel care decide, cel care are mereu cuvantul hotarator, nu neaparat ultimul cuvant, poti sa ai ultimul cuvant si sa nu se faca lucrurile asa cum vrei tu. Eu in schimb, voiam asta. Voiam ca totul sa se intample asa cum vedeam eu lucrurile. Eram constient de faptul ca nu eram la un nivel mediu de gandire, stiam ce-mi poate mintea, iar pentru asta aveam impresia ca doar ceea ce hotarasc eu e bine. De cele mai multe ori chiar asa era. Eram capabil sa aleg deciziile bune, sa fac lucrurile asa cum ar trebui ele facute, iar daca simteam ca lucrurile nu merg in directia care voiam eu, puteam sa fac in asa fel incat sa se ajunga tot la ideea mea. Manipulare. Deveneam bun la asta, profitam de naivitatea firii umane, a persoanelor din jurul meu. Nu era greu deloc si eram chiar mandru de asta. Cand incepi sa manipulezi si sa convingi lumea exact asa cum vrei tu, ai o satisfactie fantastica. Se mai intampla, bineinteles, sa nu imi iasa toate asa cum voiam eu, era si normal, dar partile bune erau net superioare celorlalte.

 

Eram intr-o zi la B. Discutii, ca de obicei, tigara nelipsita dintre degetele ei si televizorul care se auzea din cealalta camera.

 

  • Nu mi-ai mai povestit nimic de ultima cucerire.
  • Care, F?
  • Nu ea e ultima?
  • Ba da…ce-i cu ea?
  • Nimic, voiam doar sa stiu care-i treaba cu voi?
  • Sti ca ziceam la inceput ca vreau doar sa o trec pe lista?
  • Da!
  • ..intre timp cred m-am mai razgandit.
  • De ce?
  • Imi place caracterul ei.
  • Sunt convinsa ca asta iubesti cel mai mult la ea.
  • Serios! E foarte vulcanica! Facem tot felul de nebunii impreuna. Nu sunt multe lucruri care sa i se pare anormale si imi place chestia asta.
  • Pana la urma tot la acelasi lucru se ajunge.
  • In principiu da, dar cum spuneam, imi place felul ei de a fi si cred ca o mai tin pe langa mine, macar pana se muta din oras.
  • Inca mai are planuri de mutare?
  • Si totusi cum reusesti sa le impaci pe toate? Cate ai acum?
  • Nu sunt chiar asa multe, sa fim seriosi! Sunt doar trei!
  • Trei e un numar mic?
  • Da! Si nu e asa greu, sa stii! Fiecare dintre ele e diferita de celelalte, iar asta ma solocita foarte mult si imi place la nebunie! Imi functioneaza mintea la potential aproape maxim!
  • Aproape?
  • Da! Pot si mai mult de atat!
  • Din nou modest.
  • Nu sunt modest deloc! Imi place ce se intampla acum. Trebuie sa ma impart si eu in mai multe personalitati. Cu D avem rutina noastra. Acolo e vorba de un anumit lucru. Nu avem pretentii, fiecare e cu treaba lui. Ne intalnim, ne simtim bine si atat. E dezinvolta si ea, nu pot sa zic, facem atatea impreuna, dar partea cu nebunia e la F. Acolo se trece de limite. Si nu in ultimul rand, E! Cu ea e altceva. E sarmul acela, vorbele atent alese, discutiile la un alt nivel. Toate sunt diferite ,iar eu iau forma celei cu care sunt in acel moment.
  • Nu ma asteptam la raspunsul asta. Cateodata am impresia ca si cu mine incerci sa faci la fel ca si cu celelalte, poti sa ma convingi de unele lucruri doar daca deschizi gura. Incepusem discutia cu gandul sa ma leg putin de tine si am ajuns sa iti dau dreptate. Daca incerci sa convingi pe cineva ca laptele e negru cred ca ai mari sanse sa faci chiar si asta!
  • Foarte mari! Chiar daca la sfarsit spune ca e negru doar ca sa il las in pace, dar tot va recunoaste asta!
  • Ai tu ceva al tau si gata, nu mai e loc de alte vorbe!

 

Din nou ma simteam bine sa primesc laude din partea ei. Ceva din mine reactiona foarte placut la aceste vorbe. Nu stiu de ce. Parerea ei despre mine conta foarte mult. Nu incercam sa o impresionez sau ceva, dar stiind cum e ea ca persoana ma facea sa fiu mandru cand ma lauda.

 

  • Plec! Ma intalnesc imediat cu E.
  • Vine aici?
  • Vine cu masina si dup-aia nu stiu, mergem noi pe undeva.
  • Salut-o din partea mea!
  • N-am sa fac asta. zambeam.

 

Am iesit din bloc iar E era deja acolo. Ma asteptase fara sa spuna nimic, niciun mesaj, niciun apel. Nu era genul acela de persoana. Ea mai repede ar fi plecat daca intarziai decat sa te fi sunat.

 

  • Te cam lasi asteptat!
  • Scuza-ma draga, m-am luat cu vorba si am intarziat putin.
  • Data viitoare plec!
  • N-ai sa faci asta!
  • De unde sti?
  • Stiu! N-ai sa faci asta pentru ca sti foarte bine ca de mine nu scapi si pana la urma ajungem tot impreuna, iar daca faci asa ceva, am sa ma supar si am sa profit la maxim de situatiile in care tu vei incerca sa iti ceri scuze.
  • Oau! Foarte direct!
  • Credeam ca am trecut de partea cu ocolisuri.
  • Am trecut, dar tot sunt putin mirata.
  • Mirata, dar iti place la nebunie cand sunt asa!

 

Nu spunea nimic. Se uita la drum si zambea. Colturile buzelor putin arcuite in sus, care aproape ca tradau vina, imi raspundeau exact la intrebare. Cam asa erau discutiile noastre. Aproape totul pe fata, gandurile exprimate direct, iar sarmul…mereu la locul lui. Stiam ca ea e omul cu care pot sa exersez chestia asta si nu imi era frica sa dau frau liber tentativelor de a-mi depasi cu mult propria varsta.

 

Eram in masina. Oprise intr-o zona din oras mai retrasa. Se uita la mine cu foarte mult subinteles. Stiam ce vrea sa spuna, dar nu faceam niciun gest. O lasam pe ea sa faca pregatirile. La un moment dat isi lasa scaunul pana jos si dintr-o miscare era pe spate in fata mea. Ma privea cu niste ochi care aproape ma rugau sa fac odata ce astepta ea. Imi placea situatia asta, din nou eram in control. M-am decis totusi sa ii “curm suferinta” si am continuat scenariul inceput de ea. Trebuie sa recunosc totusi ca nu e chiar atat de comod pe cat imi imaginam. Sunt multe lucruri intr-o masina care te pot incomoda, mai ales daca nu ai multa experienta in domeniul asta.

 

Eram pe bancheta din spate. Imi luasem pantalonii pe mine, dar ea inca era dezbracata. Stateam rezemat cu spatele de usa, iar ea era cu spatele la mine in brate. Fuma. Din cand in cand imi mai dadea si mie sa trag din tigara. Era o scena calma, fiecare se gandea la ale lui, eram linistit. Fericit? Nu stiu, poate.

 

La un moment dat ma intreaba incet si cu putina frica in voce:

 

  • Ce parere ai tu despre mine?

 

Primul gand care mi-a venit in minte a fost ca a vorbit cu B. Ii spusese ca ma pricepeam la asta si acum voia sa auda si ea ce aveam de zis. Daca era asa imi scadea foarte mult parerea despre ea. Nu-mi placea. De ce ar fi vrut sa fie ca restu cand era clar ca pentru mine ea nu era asa.

 

  • Ce ti-a venit asa…dintr-o data?
  • Nimic, vreau doar sa stiu.
  • Spune sincer, ai vorbit cu B despre asta?

 

S-a intors putin spre mine si mi-a aruncat o privire plina de mirare.

 

  • Ce treaba are B in discutia noastra?
  • Raspunde la intrebare! Ai vorbit cu B despre asta sau nu?
  • Nu!

 

De atat aveam nevoie. Mi-am dat seama din privirea ei ca nu vorbise, dar voiam sa o si aud.

 

Era liniste. Nu spuneam nimic. Astepta, eu la fel. Trebuia sa incep cu vorbele potrivite.

 

  • De unele lucruri mi-am dat seama de la inceput, altele le-am aflat pe parcurs. Nu pot sa spun ca esti greu de citit, dar fata de alte persoane esti mai dificila oricum. Ai ceva care face capetele sa se intoarca. Esti dorita de multi barbati, iar tu sti asta. Cateodata profiti de avantajul pe care il ai, cateodata nu. Inainte de toate, pentru tine conteaza persoana, iar asta, in ochii mei, e un mare plus. La fel s-a intamplat si cu mine. Ce sanse aveam eu cu tine? Cu toate astea, tu ai ales sa fii impresionata de ceea ce pot eu ca persoana, ca intelect. Te-a atras si altceva pe langa bani, functie sau patratele pe abdomen. Esti o persoana senzuala, chiar foarte, as spune. Faci un barbat sa isi piarda mintile doar aparand intr-o lenjerie sexy si facandu-ti numarul tau. Ai un efect foarte puternic si cand vrei sa ai avantaje de pe el, poti sa o faci din plin. De cele mai multe ori te porti ca o doamna, dinstinsa, cu spatele drept, dar eu am vazut si alta fata. Stiu cum erai cand veneai la mine sa te lingusesti, sa cauti afectiune. Mi-am dat seama ca de multe ori ai nevoie si tu de altceva inafara de lucruri facute “ca la carte”. Simti nevoia sa mai iesi din rutina, sa mai simti si tu altceva decat aceleasi sentimente de zi cu zi. De multe ori te saturi sa vezi barbati care incearca sa iti castige atentia, dar in sufletul tau cu asta te hranesti. Daca vreodata chestia asta s-ar opri ar insemna sfarsitul pentru tine. Ai nevoie de asa ceva, ai nevoie sa fii in atentia lumii. Vrei sa fii remarcata, vazuta, admirata. Esti genul de femeie pentru care un barbat isi lasa familia. La toate astea, insa, se adauga si anexele aferente. Nu spun ca ar fi niste minusuri, ci doar ca, fiind asa, nu au cum sa lipseasca. Pozitia dreapta a spatelui, fundul bombat, usoara ingamfare, stima de sine mereu la cote mari, increderea pe care o ai si care de multe ori te face sa vezi omul intr-un fel in care el nu e, toate acestea vin la pachet cu celelalte. Cum spuneam, nu sunt buline negre, eu doar iti zic ceea ce vad. Chiar daca am enumerat atatea lucruri care te-au pus intr-o lumina mai mult buna decat rea, cel care va reusi sa ajunga la sufletul tau va fi norocos. Ai statutul de femeie in adevaratul sens al cuvantului si sub masca, mai mult sau mai putin masca, pe care o porti in fiecare zi, sau daca vrei, dupa caracterul acesta  pe care il  afisezi, e o fetita  care asteapta sa  fie luata in brate. – as fi vrut sa spun ca toate femeile sunt asa, dar in momentul acela, o asemenea greseala, daca o generalizam si o bagam si pe ea in categorie cu celelalte, ar fi sters tot ce am spus pana in acel moment- Eu am vazut si acea parte. Nu mult, sa fiu sincer, dar am vazut-o, insa nu vreau sa sap mai adanc pentru ca nu as vrea sa iti subminez stima pe care o ai despre propria persoana, facandu-te sa te indragostesti de un pusti ca mine.

 

Era cu spatele la mine. Nu puteam sa ii vad fata si ochii. Am lasat mana in jos si capul ei a alunacat usor pe spate indeajuns de mult incat privirile noastre sa se intersecteze. Ochii ii erau umezi, iar cand s-a uitat la mine a strans tare din pleoape incat doua lacrimi s-au scurs incet pe obraji. Plangea. Vorbele mele si-au facut efectul, era impresionata. Ii sterg usor lacrimile in timp ce un zambet cald isi face aparitia pe fata mea.

 

  • Ti-ai lasa familia pentru mine? ma intreaba cu o voce inceata.
  • Nu mi-as lasa familia pentru nimeni!
  • De cand esti tu asa fidel?
  • Gandeste-te la ce m-ai intrebat si ce ti-am raspuns eu.
  • Ce urat! Nu iti lasi familia, dar cand vine vorba de inselat nu zici nu!
  • Un barbat destept isi inseala nevasta, un barbat inteligent face asta fara ca ea sa afle!
  • Vorbe frumoase, dar nu de apreciat!
  • Daca lasi stereotipurile poti sa le apreciezi!
  • E bine totusi ca stiu la ce sa ma astept!
  • Ce vrei sa spui? Doar nu te gandesti sa ma ceri? era un ton usor de gluma, dar eu eram si destul de serios.
  • Acum nu ma gandesc, dar cine stie mai incolo?
  • Mai asteapta totusi, avem destula vreme! eu cel putin aveam destula vreme. Nici nu voiam sa ma gandesc la asa ceva, dar de dragul conversatiei nu puteam sa ii spun asta direct.
  • ..oricum, ai facut o femeie in adevaratul sens al cuvantului, asa cum spui tu, sa planga si pe langa toate sa nu am nicio problema cu asta.
  • Lacrimile de fericire sunt frumoase, dar cele de tristete sunt sincere!
  • Asa, continua cu chestii de-astea, sa nu ma mai pot opri din plans!
  • Iarta-ma draga mea, ma opresc.
  • B avea dreptate. Chiar esti bun la asa ceva!

 

In momentul acela totul s-a rupt. Toata bucuria mea, toata starea aceea linistita s-a dispersat, gandurile si analizele mele reci facandu-si instantaneu prezenta. Vorbise cu B! De ce a trebuit sa faca asta? De ce trebuia sa fie si ea ca restu? De ce? Pana atunci ea era singura care imi punea in valoare calitatile, singura pentru care intradevar imi puneam mintea la contributie si acum scazuse in ochii mei total. Imi parea foarte rau, mai ales ca toate mergeau atat de bine. Ii spusesem lucrurile atat de precis, o impresionasem, ne apropiasem mai mult ca niciodata, insa toate acestea aveau sa dispara.

 

  • Ies afara sa ma imbrac. Plecam!

 

Se uita la mine mirata. Nu stia ce s-a intamplat, dar incet isi dadea seama la ce ma gandesc si mai mult decat atat, presimtea ce urmeaza.

 

Pe drum inspre casa nu am scos un cuvant. Era o tacere apasatoare pe care aproape ca puteam sa pun mana. Mintea mea avea motoarele turate la maxim. Aveam atatea scenarii, replici, vorbe, gesturi in cap ca nici nu stiam cu care sa incep. O invinuiam pe ea, dar si pe B. Nu stiam pe care sa fiu suparat mai tare, pe ele doua ca au facut chestia asta, sau pe mine ca nu mi-am dat seama la inceput ca ma mintea. Cum am putut, eu, care ma pricepeam sa citesc chestiile astea, sa nu fi vazut minciuna din ochii ei? Ma uitam in gol dar nu vedeam nimic. Doar gandeam, atat. Faceam ce stiam eu cel mai bine.

 

Am ajuns in fata blocului. Atmosfera de pana atunci se pastra in continuare. Voiam sa cobor din masina cand aud vorbele ei care ma opresc:

 

  • S-a terminat, nu?

 

Ma intorc inspre ea. Intind mana incet si ii cuprind fata tragand-o inspre mine. O sarut pe obraz si cu o voce calma si cat am putut eu de serioasa ii dau verdictul:

 

  • Da!
Capitolul VI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s